Mi-a placut atat de mult melodia "Two hearts" a lui Phill Collins, incat m-am hotarat sa scriu un pic despre ce inteleg din versurile astea:" two hearts, believing in just one mind".
In primul rand, mi se pare ca defapt sunt niste cuvinte cu iz filosofic. Da, pentru ca atunci cand iubesti, sufletul si trupul tau sunt intr-o complementaritate perfecta cu celalalt. Bine, asta cand iubesti omul potrivit. Referitor la minte, e un pic mai complicata treaba, si asta pentru ca nu intotdeauna doi oameni gandesc si actioneaza la fel. Cuvintele sunt si nu sunt necesare de multe ori cand dai de acel Cineva. Dar mintea sigur iti spune ce sa faci, cel putin la modul rational. Dar exista si un idealism care te face sa visezi la anumite momente din viitor pe care sa le valorifici alaturi de un om. Unele vise se implinesc, altele nu, dar e bine sa stii cand sa visezi si cand nu. Daca intuitia nu te inseala, atunci da frau liber imaginatiei si bucura-te de un prezent si viitor plin de senzatii si trairi pe care le-ai mai trait sau care ti se vor parea complet noi.
Poate vi se pare o pledoarie pentru vise irelizabile, dar nu e asa. Nu e bine sa uiti de ratiune si de logica. Daca distingi clar cum stau lucrurile in realitate - cu sincope sau nu -, atunci poti visa de vreo 2-3 ori pe zi. Nu mai mult, ca sa ne pastram discernamantul si contactul cu lumea in care ne afli. Sunt sigura ca multe vise au sansa sa devina tangibile, dar cu efortul nostru sustinut.
Reluand discutia despre cele doua inimi unite, cred ca doar foarte rar se intampla sa te intelegi perfect cu cineva sau sa ai destul de multe trasaturi de caracter asemanatoare cu el. Felul in care gandesti e unic, dar unii reusesc tare bine sa fie uniti, cu aceeasi minte, printr-un fel de gandire aproape identic. Bine, sunt cazuri extrem de rare, dar daca gasiti o asemenea persoana e bine s-o aveti ca prieten sau ceva mai mult de atat. Adica s-o integrati in viata voastra. Dar, repet, sunt cazuri rarisime.
Si acum, inchei in felul meu specific:
"PRIMAVARA
Visator cu degetele-i lungi patrunde vantul
printre ramuri si pe fire de paianjen
canta bietul pe-o harfa.
Albi pe fruntea ta-si deschid subtirile pleope
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tainuite presimtiri,
tremurand de neastamparul ce-ti joaca
viu si cald in vine.
Lacomi si flamanzi imi striga ochii,
vesnic nesatui ei striga
dupa ochii tai - scaparatorii -
cari de luminosi ce-ti sunt, copilo,
nu vad niciodata umbre."
( Lucian Blaga)
frumos spus
RăspundețiȘtergere