vineri, 23 noiembrie 2012

Oglinda

Oricine trece macar o data in viata prin constientizari frapante, prin sentimentul unui crunt suprarealism. Cand te vezi bine de tot in oglinda interioara si te vezi diferit, mai critic decat de obicei, dar mai indulgent decat poate parea initial. Si te vezi: tu, care tu? Cel care vrei sa pari, cel care esti, cel care crezi ca esti, cel care te face societatea sa fii, cel care inca mai poarta o frantura de inocenta... Te uiti stramb, te uiti mirat, te confrunti cu laturile tale intunecate si luminoase, tinzi catre ceva. Esti sigur ca nu te vei pierde, ca nu vrei asta. Ca poti atinge razele, ca esti viu, ca existi, cu urat, cu frumos, cu cald si rece. Ca nu poti fi decat cum tinzi sa fii, ca ai sansa asta, ca ai puterea sa zici STOP CADRU. Atunci cand te simti liber de toate ideile altora, atunci cand nu te intereseaza ignoranta ta si a altora, cand
iti pasa de tine si e e suficient. Da, iti pasa de tine si poti sa te ridici, poti sa cresti, poti sa zbori. Fix in ordinea asta. Doar ai constiinta impacata. Nu faci ce nu vrei sa faci. Nu depinzi decat de cer si de conexiunea ta cu el. Nu esti doar huma. Nu ramai decat huma. Poti mai mult. Poti ridica ochii catre cer, poti sa vezi cat de putin mai ai pana sa-l atingi. Da, viata, suflu, energie, realitatea ta, stilul tau, deschiderea ta, dorintele tale indreptate catre cer. Cine judeca si pretinde, cine se joaca de-a zeul cu tine, nu merita. Doar cine vrea sa te sustina, sa te inteleaga, sa te accepte are dreptul de a-ti arata drumul cand te ratacesti. Prea putini suntem asa. Putem invata sa fim asa, de la cei mai intelepti. A depinde de iubire e una, a depinde de altii, a-i transforma in obiecte personale e alta. Cand depinzi de iubire.. iubesti neconditionat, iubesti cu generozitate, iubesti fiindca iubirea te defineste. Imparti oricand un zambet sau o lacrima, imparti o viata sau imparti o zi, imparti egal, nepartinitor, imparti de drag si cu drag. Iubesti, traiesti. Viata, moartea.. raiul, iadul... sunt aici, in noi, acum. Unde alegem sa stam? De care parte suntem? Cum ne petrecem eternitatea? Iubim... iubim... calm, bland, real, frumos, simplu, sincer, fara artificii, fara promisiuni, ci doar cu speranta. Cerul chiar e deschis. Hai sa-l atingem. Acum!