Mi-a placut atat de mult melodia "Two hearts" a lui Phill Collins, incat m-am hotarat sa scriu un pic despre ce inteleg din versurile astea:" two hearts, believing in just one mind".
In primul rand, mi se pare ca defapt sunt niste cuvinte cu iz filosofic. Da, pentru ca atunci cand iubesti, sufletul si trupul tau sunt intr-o complementaritate perfecta cu celalalt. Bine, asta cand iubesti omul potrivit. Referitor la minte, e un pic mai complicata treaba, si asta pentru ca nu intotdeauna doi oameni gandesc si actioneaza la fel. Cuvintele sunt si nu sunt necesare de multe ori cand dai de acel Cineva. Dar mintea sigur iti spune ce sa faci, cel putin la modul rational. Dar exista si un idealism care te face sa visezi la anumite momente din viitor pe care sa le valorifici alaturi de un om. Unele vise se implinesc, altele nu, dar e bine sa stii cand sa visezi si cand nu. Daca intuitia nu te inseala, atunci da frau liber imaginatiei si bucura-te de un prezent si viitor plin de senzatii si trairi pe care le-ai mai trait sau care ti se vor parea complet noi.
Poate vi se pare o pledoarie pentru vise irelizabile, dar nu e asa. Nu e bine sa uiti de ratiune si de logica. Daca distingi clar cum stau lucrurile in realitate - cu sincope sau nu -, atunci poti visa de vreo 2-3 ori pe zi. Nu mai mult, ca sa ne pastram discernamantul si contactul cu lumea in care ne afli. Sunt sigura ca multe vise au sansa sa devina tangibile, dar cu efortul nostru sustinut.
Reluand discutia despre cele doua inimi unite, cred ca doar foarte rar se intampla sa te intelegi perfect cu cineva sau sa ai destul de multe trasaturi de caracter asemanatoare cu el. Felul in care gandesti e unic, dar unii reusesc tare bine sa fie uniti, cu aceeasi minte, printr-un fel de gandire aproape identic. Bine, sunt cazuri extrem de rare, dar daca gasiti o asemenea persoana e bine s-o aveti ca prieten sau ceva mai mult de atat. Adica s-o integrati in viata voastra. Dar, repet, sunt cazuri rarisime.
Si acum, inchei in felul meu specific:
"PRIMAVARA
Visator cu degetele-i lungi patrunde vantul
printre ramuri si pe fire de paianjen
canta bietul pe-o harfa.
Albi pe fruntea ta-si deschid subtirile pleope
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tainuite presimtiri,
tremurand de neastamparul ce-ti joaca
viu si cald in vine.
Lacomi si flamanzi imi striga ochii,
vesnic nesatui ei striga
dupa ochii tai - scaparatorii -
cari de luminosi ce-ti sunt, copilo,
nu vad niciodata umbre."
( Lucian Blaga)
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
vineri, 29 ianuarie 2010
POEZII ADOLESCENTINE
IMPREUNA, NOI
Ne innoim zi de zi, la fiecare rasarit
Ca apoi sa fim noi, impreuna,
la fiecare apus.
Ne eliberam din noi insine, din propria noastra
cusca stramta
doar o data pe an
ca sa nu uitam sa iubim.
Totusi, stiu ca atunci cand ma voi iluziona
tu vei fi magician
iar daca vreau amagiri de-o clipa,
le vei creea de dragul meu,
fara sa mi le spulberi crud vreodata
La fiecare pas inainte, la fiecare apropiere senina,
Noi impreuna, noi suntem un intreg
care a umplut odata golul de dinainte
de Creatie
si care n-a putut fi dezbinat nici pana azi.
E un cliseu ca noi suntem mereu noi?
Nu, pentru ca noi 2 ramanem impreuna
chiar si atunci cand nu ne convine
ca ne schimbam: tu mereu altul
eu mereu alta.
INEC
Demult, cand iti daruisem verdele ochilor mei
Te-am gandit ca pe cel asemanator mie
Si ti-am incredintat cheia luminii ascunse
foarte adanc, in mine.
Dar pentru putin; timpul ne grabea furios,
iar lumina care devenise a amandurora
a avut un scurtcircuit.
Mereu si mereu ne promiteam eternitatea,
si ea ne-a pacalit; a zis ca nu ne putem
gandi decat la ea, cea incuiata intr-o unica zi.
Ma priveai ca pe o revelatie
si straluceam ca un curcubeu
in sufletul tau inundat.
Ma desenai apoi in culori, intelegandu-mi
spectrul mai bine ca oricine,
dar iata ca le-ai scaldat in marea ta
de necunoscut si s-au inecat in chip misterios....
Ne innoim zi de zi, la fiecare rasarit
Ca apoi sa fim noi, impreuna,
la fiecare apus.
Ne eliberam din noi insine, din propria noastra
cusca stramta
doar o data pe an
ca sa nu uitam sa iubim.
Totusi, stiu ca atunci cand ma voi iluziona
tu vei fi magician
iar daca vreau amagiri de-o clipa,
le vei creea de dragul meu,
fara sa mi le spulberi crud vreodata
La fiecare pas inainte, la fiecare apropiere senina,
Noi impreuna, noi suntem un intreg
care a umplut odata golul de dinainte
de Creatie
si care n-a putut fi dezbinat nici pana azi.
E un cliseu ca noi suntem mereu noi?
Nu, pentru ca noi 2 ramanem impreuna
chiar si atunci cand nu ne convine
ca ne schimbam: tu mereu altul
eu mereu alta.
INEC
Demult, cand iti daruisem verdele ochilor mei
Te-am gandit ca pe cel asemanator mie
Si ti-am incredintat cheia luminii ascunse
foarte adanc, in mine.
Dar pentru putin; timpul ne grabea furios,
iar lumina care devenise a amandurora
a avut un scurtcircuit.
Mereu si mereu ne promiteam eternitatea,
si ea ne-a pacalit; a zis ca nu ne putem
gandi decat la ea, cea incuiata intr-o unica zi.
Ma priveai ca pe o revelatie
si straluceam ca un curcubeu
in sufletul tau inundat.
Ma desenai apoi in culori, intelegandu-mi
spectrul mai bine ca oricine,
dar iata ca le-ai scaldat in marea ta
de necunoscut si s-au inecat in chip misterios....
ganduri si citate libere
O viata devotata in intregime adevarului inseamna de asemenea disponibilitatea de a fi personal contestati. Singura cale prin care putem fi siguri ca harta realitatii pe care o posedam e valida e aceea de a o expune criticii si de a ne confrunta cu alti realizatori de harti.
Altfel vom trai intr-un sistem inchis - intr-un clopot de sticla - , respirand doar propriul nostru aer, fiind din ce in ce mai iluzionati.
"Dragostea este descoperirea unitatii vietii. Astfel, fuziunea totala implica acceptarea mortii. Fara moarte, viata noastra pamanteana nu este viata. Dragostea nu invinge moartea, dar o integreaza vietii."
"La indragostiti, trupul gandeste si sufletul este palpabil. Corpul devine voce, simt; sufletul este corporal. Dragostea este atractie involuntara catre o persoana si acceptare voluntara a acestei atractii."
" Dorinta constanta a tuturor indragostitilor si tema marilor nostri poeti si romancieri a fost mereu aceeasi : cautarea recunoasterii persoanei iubite. Recunoasterea in sensul de a marturisi dependenta, subordonarea sau vasalitatea in care te afli fata de celalalt. De asemenea recunoasterea in sensul de a marturisi ca ne aflam in fata unui mister palpabil si carnal: o persoana. Recunoasterea aspira la reciprocitate, dar e independenta de ea." ( Octavio Paz - "Dubla flacara. Dragoste si erotism")
Altfel vom trai intr-un sistem inchis - intr-un clopot de sticla - , respirand doar propriul nostru aer, fiind din ce in ce mai iluzionati.
"Dragostea este descoperirea unitatii vietii. Astfel, fuziunea totala implica acceptarea mortii. Fara moarte, viata noastra pamanteana nu este viata. Dragostea nu invinge moartea, dar o integreaza vietii."
"La indragostiti, trupul gandeste si sufletul este palpabil. Corpul devine voce, simt; sufletul este corporal. Dragostea este atractie involuntara catre o persoana si acceptare voluntara a acestei atractii."
" Dorinta constanta a tuturor indragostitilor si tema marilor nostri poeti si romancieri a fost mereu aceeasi : cautarea recunoasterii persoanei iubite. Recunoasterea in sensul de a marturisi dependenta, subordonarea sau vasalitatea in care te afli fata de celalalt. De asemenea recunoasterea in sensul de a marturisi ca ne aflam in fata unui mister palpabil si carnal: o persoana. Recunoasterea aspira la reciprocitate, dar e independenta de ea." ( Octavio Paz - "Dubla flacara. Dragoste si erotism")
eseu demodat despre fericire
Am gasit destainuirea asta in jurnalul meu, copiata dintr-o revista "Formula AS" mai veche si vreau sa v-o impartasesc si voua.
" Mi-am cumparat un aparat de fotografiat. De fapt, mi l-a cumparat sotul meu, iubitul meu, din leafa lui. Cadou de ziua mea. Implinesc 27 de ani. Pana la varsta asta venerabila, am reusit, prin multe erori de traseu, sa stiu exact ce NU vreau sa fiu. Nu vreau ca munca mea sa ma desparta de iubirea mea. Nu vreau sa ma trezesc, inca inainte de 40 de ani, cu pielea ca un pergament cenusiu si casant de la prea mult sapun si prea putina lumina. Nu vreau sa ajung cocosata. Nu vreau sa gafai ca un paltonar cand urc pe munte si poteca o ia un pic mai abrupt. Nu vreau sa urasc. Nu-mi place, dar deloc, fumul de tigara, muzica descreierata sau ingramadeala de pe sosea.
Din punctul meu de vedere, masinile sunt niste sobe primitive cu foc continuu, galagioase si care mai emit si gaze toxice pe deasupra.
Imi place natura salbatica si tacuta; imi place viata; imi place sa rad zdravan la lucruri care sa merite cu adevarat. Imi plac micile extazuri pe care le traiesc intr-un peisaj virgin. Acolo traiesc o senzatie de etern, mai mare decat orice putere lumeasca. O pace absoluta.
Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru marinimia cu care a lasat diminetile sticloase si reci de octombrie, cu copaci fosnind rosu, cu soare de aur si cu fanul proaspat taiat ce abureste in maldare pe marginea drumului ( in vreme ce restul vegetatiei dardaie sub bruma ).
Imi place primul inghet; imi place cand infloresc caisii si teii. Imi place adancimea injunghiata a tacerii din Vinerea Mare, cum se asterne ca patura fonica peste oras, in care se aude doar toaca. Activitatea amorteste si, incet - incet, se supune; ziua insasi parca lacrimeaza. E ca o narcisa alba. E o zi ca un bolovan trantit peste lume. E o zi ca o imensa, frumoasa sete. E ca asteptarea unei explozii.
Imi place cand sunt pe partie, la munte, singura printre brazi, si incepe sa ninga ca-ntr-un colind, dar casele de lemn din vale fumega gri, infundate. E ca o nastere din nou.
Imi place puritatea. Imi place sa flirtez cu sotul meu. Am inventat chiar si o limba a noastra proprie. Astazi, de exemplu, ne sasaim. Nu e minunat?
Imi place la nebunie sa dansez. Vibratia aceea, trup si suflet la unison. Dansul e ca o ploaie. Ceva atat de abstract, muzica, se transforma in ceva atat de fizic.
Imi place sa cant sub dus, pretinzand ca interpretez arii celebre, desi sunt complet afona, iar vecinii poate complet disperati, dupa ce au trecut mai intai prin fazele de soc si groaza. Ma distrez teribil, ma ineaca rasul cand fac asemenea stupizenii marunte. Ma simt in al 9-lea cer.
Imi place sa simt, imi place sa privesc, imi place sa FIU! Sa documentez fericirea.
Fericirea nu e o rasplata. E o provocare. Indraznesti sa o privesti in fata? Esti sau nu in stare?
Fericirea e o cale de a invata. Fiindca n-o merit, o pot aprecia. O las sa imi arate acel ceva, ca sa-l pot si eu, la randul meu, arata altora. Ca sa am ce le oferi lor, celorlalti. Daca ma uit mai bine, fericirea este peste tot. Am de gand s-o fotografiez. Si mai am de gand sa scriu, ca sa tin minte: umbla pe propriile tale picioare, ramai alert, observa si evalueaza. Calm, profund, nepripit. Prioriteaza. Decide. Foloseste-ti capul, dar si inima. Gandeste, simte, fii. Descopera-te si cresti. Lumea e si a ta. Lumea esti tu!
Ingrijeste-ti sufletul, el e perechea ta de aripi. De sus se vede mereu mai bine."
Mi-a placut sa fi scris eu asta, pentru ca seamana mult - daca nu chiar leit - cu felul in care gandesc eu.
" Mi-am cumparat un aparat de fotografiat. De fapt, mi l-a cumparat sotul meu, iubitul meu, din leafa lui. Cadou de ziua mea. Implinesc 27 de ani. Pana la varsta asta venerabila, am reusit, prin multe erori de traseu, sa stiu exact ce NU vreau sa fiu. Nu vreau ca munca mea sa ma desparta de iubirea mea. Nu vreau sa ma trezesc, inca inainte de 40 de ani, cu pielea ca un pergament cenusiu si casant de la prea mult sapun si prea putina lumina. Nu vreau sa ajung cocosata. Nu vreau sa gafai ca un paltonar cand urc pe munte si poteca o ia un pic mai abrupt. Nu vreau sa urasc. Nu-mi place, dar deloc, fumul de tigara, muzica descreierata sau ingramadeala de pe sosea.
Din punctul meu de vedere, masinile sunt niste sobe primitive cu foc continuu, galagioase si care mai emit si gaze toxice pe deasupra.
Imi place natura salbatica si tacuta; imi place viata; imi place sa rad zdravan la lucruri care sa merite cu adevarat. Imi plac micile extazuri pe care le traiesc intr-un peisaj virgin. Acolo traiesc o senzatie de etern, mai mare decat orice putere lumeasca. O pace absoluta.
Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru marinimia cu care a lasat diminetile sticloase si reci de octombrie, cu copaci fosnind rosu, cu soare de aur si cu fanul proaspat taiat ce abureste in maldare pe marginea drumului ( in vreme ce restul vegetatiei dardaie sub bruma ).
Imi place primul inghet; imi place cand infloresc caisii si teii. Imi place adancimea injunghiata a tacerii din Vinerea Mare, cum se asterne ca patura fonica peste oras, in care se aude doar toaca. Activitatea amorteste si, incet - incet, se supune; ziua insasi parca lacrimeaza. E ca o narcisa alba. E o zi ca un bolovan trantit peste lume. E o zi ca o imensa, frumoasa sete. E ca asteptarea unei explozii.
Imi place cand sunt pe partie, la munte, singura printre brazi, si incepe sa ninga ca-ntr-un colind, dar casele de lemn din vale fumega gri, infundate. E ca o nastere din nou.
Imi place puritatea. Imi place sa flirtez cu sotul meu. Am inventat chiar si o limba a noastra proprie. Astazi, de exemplu, ne sasaim. Nu e minunat?
Imi place la nebunie sa dansez. Vibratia aceea, trup si suflet la unison. Dansul e ca o ploaie. Ceva atat de abstract, muzica, se transforma in ceva atat de fizic.
Imi place sa cant sub dus, pretinzand ca interpretez arii celebre, desi sunt complet afona, iar vecinii poate complet disperati, dupa ce au trecut mai intai prin fazele de soc si groaza. Ma distrez teribil, ma ineaca rasul cand fac asemenea stupizenii marunte. Ma simt in al 9-lea cer.
Imi place sa simt, imi place sa privesc, imi place sa FIU! Sa documentez fericirea.
Fericirea nu e o rasplata. E o provocare. Indraznesti sa o privesti in fata? Esti sau nu in stare?
Fericirea e o cale de a invata. Fiindca n-o merit, o pot aprecia. O las sa imi arate acel ceva, ca sa-l pot si eu, la randul meu, arata altora. Ca sa am ce le oferi lor, celorlalti. Daca ma uit mai bine, fericirea este peste tot. Am de gand s-o fotografiez. Si mai am de gand sa scriu, ca sa tin minte: umbla pe propriile tale picioare, ramai alert, observa si evalueaza. Calm, profund, nepripit. Prioriteaza. Decide. Foloseste-ti capul, dar si inima. Gandeste, simte, fii. Descopera-te si cresti. Lumea e si a ta. Lumea esti tu!
Ingrijeste-ti sufletul, el e perechea ta de aripi. De sus se vede mereu mai bine."
Mi-a placut sa fi scris eu asta, pentru ca seamana mult - daca nu chiar leit - cu felul in care gandesc eu.
Despre Fat-Frumos
Mi-am propus sa-l astept pe Fat-Frumos. Stiu ca defapt nu mai exista decat mitul lui, dar in viata doar o data il intalnim pe El. Sau poate de 2 ori, de 3 ori - depinde de cat de dispusa sa faci compromisuri esti. Stop. Cand e vorba de Fat-Frumos nu mai trebuie sa faci compromisuri. Uitasem asta.
Oricum, daca intalnesti omul care sa : 1. sa te faca sa razi cand esti bosumflata; 2. sa te pretuiasca in fiecare moment cu tot cu viciile sau defectele tale; 3. sa iti acorde rabdare si timp pentru idealurile si visele tale independente; 4. sa te incurajeze sa promovezi in orice domeniu ai fi; 5. sa aiba incredere in tine oricand; 6. sa fie de baza si loial; 7. sa fie combatibil cel putin in proportie de 85%...atunci esti pe drumul cel bun. Nu spun ca l-ai intalnit pe Fat-Frumos, ci doar ca e posibil sa fi gasit broasca cea fermecata. Dar sarutul pe care il dai tu, adica aportul tau de caldura, maturitate, intelegere, toleranta, si sentimente reale face din broasca raioasa printul fermecat. Si desigur, lipsa prejudecatilor si a arogantei sau a egoismului.
Multe femei au un ideal bine conturat, ca de exemplu sa fie inalt si blond sau saten si macho..Eu nu cred in asemenea idealuri, pentru ca sunt daunatoare, fiind simple amagiri. Eu cred ca atunci cand intuitia iti spune ceva, cand sufletul te indeamna sa faci sau sa nu faci un lucru, trebuie sa-l asculti. Si desigur, sa asculti vocea divinitatii care sigur te indeamna spre ceva constructiv.
"Atat de mult eu o iubeam pe ea
ca insusi cerul se curba
albastru"
("Dora",Nichita Stanescu)
Oricum, daca intalnesti omul care sa : 1. sa te faca sa razi cand esti bosumflata; 2. sa te pretuiasca in fiecare moment cu tot cu viciile sau defectele tale; 3. sa iti acorde rabdare si timp pentru idealurile si visele tale independente; 4. sa te incurajeze sa promovezi in orice domeniu ai fi; 5. sa aiba incredere in tine oricand; 6. sa fie de baza si loial; 7. sa fie combatibil cel putin in proportie de 85%...atunci esti pe drumul cel bun. Nu spun ca l-ai intalnit pe Fat-Frumos, ci doar ca e posibil sa fi gasit broasca cea fermecata. Dar sarutul pe care il dai tu, adica aportul tau de caldura, maturitate, intelegere, toleranta, si sentimente reale face din broasca raioasa printul fermecat. Si desigur, lipsa prejudecatilor si a arogantei sau a egoismului.
Multe femei au un ideal bine conturat, ca de exemplu sa fie inalt si blond sau saten si macho..Eu nu cred in asemenea idealuri, pentru ca sunt daunatoare, fiind simple amagiri. Eu cred ca atunci cand intuitia iti spune ceva, cand sufletul te indeamna sa faci sau sa nu faci un lucru, trebuie sa-l asculti. Si desigur, sa asculti vocea divinitatii care sigur te indeamna spre ceva constructiv.
"Atat de mult eu o iubeam pe ea
ca insusi cerul se curba
albastru"
("Dora",Nichita Stanescu)
joi, 28 ianuarie 2010
jurnal de bord
Iata-ma facand ceva care imi place: sa tastez cu degetele cu unghii colorate (french manichiure-sac), formand cuvinte potrivite unui jurnal de bord. Nu bordul corabiei, ci bordul vietii mele de acum. Am revenit la o stare initiala de fericire, improspatare si relaxare mentala. Poate ca tot ce s-a intamplat pana la acest moment a fost un vis ireal, in care au alternat stari de extaz si stari jenante de tristete. Nu stiu. Dar stiu ca am fugit din locul in care am dat examenul vietii de cuplu si l-am luat, dar de una singura. Acum am inteles valentele pozitive dar si negative ale convietuirii cu cineva, singuratatea in doi sau extazul implinirii. Depasind acest mic examen, mi-am dat seama ca sunt mediocra: inca n-am ajuns la maturitatea deplina, dar am invatat un lucru. Pur si simplu conteaza compatibilitatea si comunicarea reala intre doi oameni care tind sa fie pe aceeasi lungime de unda. Am zis "tind", considerand ca "a fi" inseamna ceva extraordinar si destul de rar.
Acum fac efortul permanent de a ramane cu picioarele pe pamant, concentrata pe optimismul meu si pe cheful meu vesnic de viata. Dar ma doare timpul in care am ratacit in locuri spirituale complet diferite de mine. Eh, asta e acum. Doar viata e o zbatere permanenta, in care gresim, apoi iar ne indreptam si tot asa. Daca am fi toti intelepti din tinerete, ar fi mare lucru, desi poate ca ne-am pierde complet farmecul si spontaneitatea.
In jurnalul meu de bord ar fi de notat si o realizare: mi-am regasit pacea interioara si calmul. Poate si datorita studiului din perioada aceasta mirifica a "stresiunii", cand am fost nevoita sa stau frumos acasica si sa ma pun cu burta pe carte.
Inchei cu niste versuri frumoase:
" Cel care intelege
este un strain
Cel care vede
n-are stele"
("Fulguratie", Nichita Stanescu)
Acum fac efortul permanent de a ramane cu picioarele pe pamant, concentrata pe optimismul meu si pe cheful meu vesnic de viata. Dar ma doare timpul in care am ratacit in locuri spirituale complet diferite de mine. Eh, asta e acum. Doar viata e o zbatere permanenta, in care gresim, apoi iar ne indreptam si tot asa. Daca am fi toti intelepti din tinerete, ar fi mare lucru, desi poate ca ne-am pierde complet farmecul si spontaneitatea.
In jurnalul meu de bord ar fi de notat si o realizare: mi-am regasit pacea interioara si calmul. Poate si datorita studiului din perioada aceasta mirifica a "stresiunii", cand am fost nevoita sa stau frumos acasica si sa ma pun cu burta pe carte.
Inchei cu niste versuri frumoase:
" Cel care intelege
este un strain
Cel care vede
n-are stele"
("Fulguratie", Nichita Stanescu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)