La indemnul bunei mele prietene, pe care o vom numi Wise G., m-am decis sa imi fac o lista cu dorintele si intentiile mele pe care vreau si trebuie sa le indeplinesc in 2012. E o lista de enorma valoare, in eventualitatea ca va veni sfarsitul lumii in decembrie 2012, dupa mayasi. :p Glumesc...
1. Sa ascult mai mult rock.
2. Sa merg la o piesa de teatru modern.
3. Sa fac voluntariat social.
4. Un curs de salsa, samba sau tango.
5. Sa-mi las parul lung.
6. Sa citesc Mircea Vulcanescu, sa ma apuc serios de studiul filosofiei.
7. Sa sar cu parasuta. :))
8. Sa invat bine de tot greaca si eventual sa ma apuc de portugheza.
9. Sa fiu mai putin modesta, sa ma consider norocoasa in situatia data, sa fiu deschisa, vesela, calda si atenta cu cei din jur.
10. Sa imi iau un bonsai.
vineri, 30 decembrie 2011
vineri, 28 octombrie 2011
Black Friday
Raza de soare...Dezamagire, amintiri dureroase, regrete poate eterne, crampei de viata, solitudine neimpacata de niciun fel...
Amintiri si incercare de reluare a trecutului: ce prostie!!
Ganduri si iar ganduri la ce frumos ne era, la ce minunat te purtai, la cat de uniti eram...lacrimi, scrasnit din dinti pentru ca n-o sa te mai pot vedea nicicand.
Pana cand nu te voi putea uita?? Ooof, si tu nu dai doi bani.
Planuri de viitor si sperante, aproape deloc.
Luna, stele...trece si ziua asta. De ce nu mai apari? De ce te-am indepartat ca o ingamfata si imatura? De ce nu mai are cine sa-mi faca surprize? De ce nu ma mai multumesc cu altceva in afara de tine? Dar pe tine si asa nu te mai pot avea niciodata. De ce imi doresc acum sa fac absolut tot ce iti doreai si ma incurajai sa fac? Si fara sa-mi spui tu nimic, din propria mea initiativa.
De ce nu ne-am intalnit acum, cand viata m-a pus sa trec prin acele incercari care ma fac sa te apreciez atat?
Te voi uita...ba nu, nu am cum, faci parte din mine.
Dar trebuie sa te uit.
Lacrimi, nod in gat...
Greseli ce nu pot fi reparate: eu le-as repara pe toate daca ai reveni in viata mea! Dar nu vrei, ma detesti, ma ignori complet, tu m-ai uitat! Invata-ma tu cum m-ai uitat, ca sa te pot uita si eu!
Dor, iar lacrimi, iar nod in gat.... Ziua noastra a fost azi. Iti amintesti? Vina mi-o asum, dar durerea speram s-o impartim in doua.
Tu ai simtit-o, eu inca o mai simt.
Sunt atatea amintiri, atatea momente, atatea cantece fredonate impreuna..
Si n-am iubit pe nimeni asa cum te-am iubit pe tine...in toata viata mea (Holograf). Ma doare cand ascult si parca te vad la chitara ta cum mi-o dedicai!
Iubirea nu se duce o data? Durerea din suflet va trece candva? Voi mai putea iubi pe cineva cu aceeasi intensitate?
Zi-mi tu asta! Te rog...
Amintiri si incercare de reluare a trecutului: ce prostie!!
Ganduri si iar ganduri la ce frumos ne era, la ce minunat te purtai, la cat de uniti eram...lacrimi, scrasnit din dinti pentru ca n-o sa te mai pot vedea nicicand.
Pana cand nu te voi putea uita?? Ooof, si tu nu dai doi bani.
Planuri de viitor si sperante, aproape deloc.
Luna, stele...trece si ziua asta. De ce nu mai apari? De ce te-am indepartat ca o ingamfata si imatura? De ce nu mai are cine sa-mi faca surprize? De ce nu ma mai multumesc cu altceva in afara de tine? Dar pe tine si asa nu te mai pot avea niciodata. De ce imi doresc acum sa fac absolut tot ce iti doreai si ma incurajai sa fac? Si fara sa-mi spui tu nimic, din propria mea initiativa.
De ce nu ne-am intalnit acum, cand viata m-a pus sa trec prin acele incercari care ma fac sa te apreciez atat?
Te voi uita...ba nu, nu am cum, faci parte din mine.
Dar trebuie sa te uit.
Lacrimi, nod in gat...
Greseli ce nu pot fi reparate: eu le-as repara pe toate daca ai reveni in viata mea! Dar nu vrei, ma detesti, ma ignori complet, tu m-ai uitat! Invata-ma tu cum m-ai uitat, ca sa te pot uita si eu!
Dor, iar lacrimi, iar nod in gat.... Ziua noastra a fost azi. Iti amintesti? Vina mi-o asum, dar durerea speram s-o impartim in doua.
Tu ai simtit-o, eu inca o mai simt.
Sunt atatea amintiri, atatea momente, atatea cantece fredonate impreuna..
Si n-am iubit pe nimeni asa cum te-am iubit pe tine...in toata viata mea (Holograf). Ma doare cand ascult si parca te vad la chitara ta cum mi-o dedicai!
Iubirea nu se duce o data? Durerea din suflet va trece candva? Voi mai putea iubi pe cineva cu aceeasi intensitate?
Zi-mi tu asta! Te rog...
miercuri, 26 octombrie 2011
The Devil Wears Prada
Mai mult din curiozitate decat din altceva, am vizionat azi filmul "Diavolul se imbraca de la Prada". Este o poveste despre bine si rau, sub forma mult cosmetizata a zilei de azi.
Actiunea are loc in aglomeratul New York, intr-o redactie a unei reviste despre moda. Centrul, inima (desi nu prea concorda un termen atat de cald cu personajul) si suflul este dat de Miranda Priestly, rol interpretat colosal de Meryl Streep. Un fel de guru si zeita a publicatiei "Runaway" face din absolut toti angajatii ei niste sclavi indoctrinati, care insa fac eforturi aproape nepamantesti sa isi indeplineasca sarcinile date de sus-numita directoare.
Insa printre acesti fashion-isti invederati isi face aparitia ingenua Andy Sachs, la un interviu pentru postul de asistenta personala a Mirandei. Imaginea ei de fatuca cu haine de scolarita, complet fara stil face hazul intregii redactii. Ambitia ei de a se angaja acolo si faptul ca recunoaste ca habar nu are ce inseamna lumea modei, insa invata repede orice ii garanteaza angajarea. La fel de importante sunt si studiile jurnalistice si realizarile ei limitate la cat s-a putut afirma in timpul colegiului.
De aici incepe actiunea si implicit lupta dintre valorile si preocuparile initiale si schimbarea produsa de un mediu cu acces la o adevarata lume glosy, dar viciat. Fiindca Andy afla ca daca ramane pe acest post timp de un an, orice post in jurnalism ii este asigurat, se incapataneaza sa se transforme in asistenta perfecta atat ca stil vestimentar, cat si ca disponibilitate. Robotizarea ei incepe rapid si ea nu mai are timp de familie, nu ajunge la aniversarea iubitului ei si viata ei se duce pe apa sambetei, in favoarea carierei.
Fiind extrem de ambitioasa ea devine mana dreapta a Mirandei, in detrimentul colegei mai vechi, care ii explicase initial cum stau lucrurile. Astfel ca Andy pleaca la saptamana modei de la Paris, fortata de amenintarea Mirandei ca nu se va mai putea angaja nicaieri daca nu accepta. Desi stia ca Emily, colega ei, se pregatise tot anul pentru acest eveniment monden si fancy.
Andy este prinsa si ea in mirajul hainelor si accesoriilor de lux si uita faptul ca initial detesta astfel de persoane care nu pun pret pe suflet, ci pe lucruri efemere.
Ajunsa la Paris descopera o alta fata a Mirandei, aceea a femeii de peste 40 de ani, cu doi copii, in pragul celui de al doilea divort. Cu o viata privata criticata de presa si cu doi copii de care nu se ocupa personal, Miranda nu lasa garda jos si pastreaza duritatea, cinismul, vanitatea si mai ales raceala ei monumentala.
Tot aici, Andy afla de niste uneltiri impotriva sefei sale gate de a fi puse in aplicare, dar care sunt contracarate cu mult fler si cu, desigur, alte uneltiri, de zeita "Runaway".
In acest moment, Andy isi da seama ca toate aceste intamplari au transformat-o intr-o persoana fara scrupule, care a uitat de valorile esentiale: generozitatea, prietenia, bunatatea.
Andy Sachs este interpretata de Anne Hathaway, cunoscuta pentru rolurile din " The Princess Diaries" sau "Ella Enchanted". Naturaletea ei face toti banii, iar maturitatea cu care interpreteaza e absolut convingatoare.
Concluzia mea dupa vizionare este destul de limpede: daca lasi ca anumite conjuncturi sa te transforme in opusul a ceea ce vrei sa fii realmente, atunci e cazul sa te intorci la punctul 0 si sa o iei de la capat. Cam asa face si Andy in cazul de fata, iar rasplata e cu adevarat pe deplin meritata!
Asa ca pastrati-va integritatea morala si sufletul curat!
Actiunea are loc in aglomeratul New York, intr-o redactie a unei reviste despre moda. Centrul, inima (desi nu prea concorda un termen atat de cald cu personajul) si suflul este dat de Miranda Priestly, rol interpretat colosal de Meryl Streep. Un fel de guru si zeita a publicatiei "Runaway" face din absolut toti angajatii ei niste sclavi indoctrinati, care insa fac eforturi aproape nepamantesti sa isi indeplineasca sarcinile date de sus-numita directoare.
Insa printre acesti fashion-isti invederati isi face aparitia ingenua Andy Sachs, la un interviu pentru postul de asistenta personala a Mirandei. Imaginea ei de fatuca cu haine de scolarita, complet fara stil face hazul intregii redactii. Ambitia ei de a se angaja acolo si faptul ca recunoaste ca habar nu are ce inseamna lumea modei, insa invata repede orice ii garanteaza angajarea. La fel de importante sunt si studiile jurnalistice si realizarile ei limitate la cat s-a putut afirma in timpul colegiului.
De aici incepe actiunea si implicit lupta dintre valorile si preocuparile initiale si schimbarea produsa de un mediu cu acces la o adevarata lume glosy, dar viciat. Fiindca Andy afla ca daca ramane pe acest post timp de un an, orice post in jurnalism ii este asigurat, se incapataneaza sa se transforme in asistenta perfecta atat ca stil vestimentar, cat si ca disponibilitate. Robotizarea ei incepe rapid si ea nu mai are timp de familie, nu ajunge la aniversarea iubitului ei si viata ei se duce pe apa sambetei, in favoarea carierei.
Fiind extrem de ambitioasa ea devine mana dreapta a Mirandei, in detrimentul colegei mai vechi, care ii explicase initial cum stau lucrurile. Astfel ca Andy pleaca la saptamana modei de la Paris, fortata de amenintarea Mirandei ca nu se va mai putea angaja nicaieri daca nu accepta. Desi stia ca Emily, colega ei, se pregatise tot anul pentru acest eveniment monden si fancy.
Andy este prinsa si ea in mirajul hainelor si accesoriilor de lux si uita faptul ca initial detesta astfel de persoane care nu pun pret pe suflet, ci pe lucruri efemere.
Ajunsa la Paris descopera o alta fata a Mirandei, aceea a femeii de peste 40 de ani, cu doi copii, in pragul celui de al doilea divort. Cu o viata privata criticata de presa si cu doi copii de care nu se ocupa personal, Miranda nu lasa garda jos si pastreaza duritatea, cinismul, vanitatea si mai ales raceala ei monumentala.
Tot aici, Andy afla de niste uneltiri impotriva sefei sale gate de a fi puse in aplicare, dar care sunt contracarate cu mult fler si cu, desigur, alte uneltiri, de zeita "Runaway".
In acest moment, Andy isi da seama ca toate aceste intamplari au transformat-o intr-o persoana fara scrupule, care a uitat de valorile esentiale: generozitatea, prietenia, bunatatea.
Andy Sachs este interpretata de Anne Hathaway, cunoscuta pentru rolurile din " The Princess Diaries" sau "Ella Enchanted". Naturaletea ei face toti banii, iar maturitatea cu care interpreteaza e absolut convingatoare.
Concluzia mea dupa vizionare este destul de limpede: daca lasi ca anumite conjuncturi sa te transforme in opusul a ceea ce vrei sa fii realmente, atunci e cazul sa te intorci la punctul 0 si sa o iei de la capat. Cam asa face si Andy in cazul de fata, iar rasplata e cu adevarat pe deplin meritata!
Asa ca pastrati-va integritatea morala si sufletul curat!
vineri, 21 octombrie 2011
Unicitate
De ceva timp caut inspiratia de a scrie. Insa vad ca inspiratia vine de fapt scriind, formuland idei, luptandu-te cu tine in dorinta de a alege acele cuvinte potrivite sufletului tau.
Scriu iar despre ce-mi place cel mai mult: un fel de analiza a relatiilor inter-umane. Desigur, poate cea mai in voga fiind cea de cuplu. Pe cat de multe reguli inventate si respectate de unii sunt, pe atat de multe exceptii fermecatoare se ivesc.
Acele reguli gen poarta-te cat mai rece, fii cat mai rezervata la inceput, da-i de inteles ca de fapt nu-ti pasa de el, fii independenta si ia-l la misto mi se par de-a dreptul niste mici-mari minciuni. Trebuie sa recunoastem ca noua de fapt ne pasa, noi asteptam sa sune, noi tindem spre un soi de dependenta de acel barbat pe care il dorim.
Si chiar daca aceste trucuri sunt complet reale si asumate, toata joaca asta initiala nu face bine si pe parcurs. Se poate ajunge la un cinism absolut crunt, la o indiferenta care iti transforma inima intr-o piatra.
La fel si in ceea ce ii priveste pe barbati. De atatea ori braveaza prin duritate, prin aceeasi indiferenta de care vorbeam, apoi fac generalizari absurde si nedrepte.
Stim ca e mult mai usor cateodata sa te inchizi si sa iei lucrurile in neserios, cum o pica, fara vreun elan, fara vreo sclipire de mai bine.
E ca si cum decizi ca tu nu mai poti avea parte de adevaratele tale dorinte si te multumesti exact cu genul de oameni pe care ii iei in ras sau chiar ii dispretuiesti. Gen ai o dezamagire mare si nu-ti mai permiti luxul de a o da in bara. Asa ca cobori stacheta si zici: macar sa fie ceva decat deloc. Cel putin nu mai imi pasa.
Poate am deraiat putin de la subiect, insa am vrut sa subliniez cat de usor oamenii ajung sa uite directia lor reala si sufleteasca.
Revenind la reguli si exceptii, nu e asa ca de cele mai multe ori exceptiile ne sar in ochi? Unicitatea lor ne imbie sa ne dorim si noi asta. De ce sa credem ca noi suntem blocati intr-o norma? De ce sa ne imaginam un scenariu tipic si neinteresant?
Noi suntem scenaristii propriei noastre vieti, asa ca oare are sens sa copiem?
Sincer, daca privim din aceasta perspectiva, categoric nu.
Plus ca e palpitant, captivant si minunat sa iti scrii cartea vietii si cu fiecare noua fila sa inveti mereu cate ceva, din greseli, dar si din reusite. In toate astea insa sa nu uiti sa iubesti frumos pe toti cei din jur. Si nu numai. Pentru ca puterea binelui si a iubirii poate trece peste orice granita!
Scriu iar despre ce-mi place cel mai mult: un fel de analiza a relatiilor inter-umane. Desigur, poate cea mai in voga fiind cea de cuplu. Pe cat de multe reguli inventate si respectate de unii sunt, pe atat de multe exceptii fermecatoare se ivesc.
Acele reguli gen poarta-te cat mai rece, fii cat mai rezervata la inceput, da-i de inteles ca de fapt nu-ti pasa de el, fii independenta si ia-l la misto mi se par de-a dreptul niste mici-mari minciuni. Trebuie sa recunoastem ca noua de fapt ne pasa, noi asteptam sa sune, noi tindem spre un soi de dependenta de acel barbat pe care il dorim.
Si chiar daca aceste trucuri sunt complet reale si asumate, toata joaca asta initiala nu face bine si pe parcurs. Se poate ajunge la un cinism absolut crunt, la o indiferenta care iti transforma inima intr-o piatra.
La fel si in ceea ce ii priveste pe barbati. De atatea ori braveaza prin duritate, prin aceeasi indiferenta de care vorbeam, apoi fac generalizari absurde si nedrepte.
Stim ca e mult mai usor cateodata sa te inchizi si sa iei lucrurile in neserios, cum o pica, fara vreun elan, fara vreo sclipire de mai bine.
E ca si cum decizi ca tu nu mai poti avea parte de adevaratele tale dorinte si te multumesti exact cu genul de oameni pe care ii iei in ras sau chiar ii dispretuiesti. Gen ai o dezamagire mare si nu-ti mai permiti luxul de a o da in bara. Asa ca cobori stacheta si zici: macar sa fie ceva decat deloc. Cel putin nu mai imi pasa.
Poate am deraiat putin de la subiect, insa am vrut sa subliniez cat de usor oamenii ajung sa uite directia lor reala si sufleteasca.
Revenind la reguli si exceptii, nu e asa ca de cele mai multe ori exceptiile ne sar in ochi? Unicitatea lor ne imbie sa ne dorim si noi asta. De ce sa credem ca noi suntem blocati intr-o norma? De ce sa ne imaginam un scenariu tipic si neinteresant?
Noi suntem scenaristii propriei noastre vieti, asa ca oare are sens sa copiem?
Sincer, daca privim din aceasta perspectiva, categoric nu.
Plus ca e palpitant, captivant si minunat sa iti scrii cartea vietii si cu fiecare noua fila sa inveti mereu cate ceva, din greseli, dar si din reusite. In toate astea insa sa nu uiti sa iubesti frumos pe toti cei din jur. Si nu numai. Pentru ca puterea binelui si a iubirii poate trece peste orice granita!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)