Unicitate

De ceva timp caut inspiratia de a scrie. Insa vad ca inspiratia vine de fapt scriind, formuland idei, luptandu-te cu tine in dorinta de a alege acele cuvinte potrivite sufletului tau.
Scriu iar despre ce-mi place cel mai mult: un fel de analiza a relatiilor inter-umane. Desigur, poate cea mai in voga fiind cea de cuplu. Pe cat de multe reguli inventate si respectate de unii sunt, pe atat de multe exceptii fermecatoare se ivesc.
Acele reguli gen poarta-te cat mai rece, fii cat mai rezervata la inceput, da-i de inteles ca de fapt nu-ti pasa de el, fii independenta si ia-l la misto mi se par de-a dreptul niste mici-mari minciuni. Trebuie sa recunoastem ca noua de fapt ne pasa, noi asteptam sa sune, noi tindem spre un soi de dependenta de acel barbat pe care il dorim.
Si chiar daca aceste trucuri sunt complet reale si asumate, toata joaca asta initiala nu face bine si pe parcurs. Se poate ajunge la un cinism absolut crunt, la o indiferenta care iti transforma inima intr-o piatra.
La fel si in ceea ce ii priveste pe barbati. De atatea ori braveaza prin duritate, prin aceeasi indiferenta de care vorbeam, apoi fac generalizari absurde si nedrepte.
Stim ca e mult mai usor cateodata sa te inchizi si sa iei lucrurile in neserios, cum o pica, fara vreun elan, fara vreo sclipire de mai bine.
E ca si cum decizi ca tu nu mai poti avea parte de adevaratele tale dorinte si te multumesti exact cu genul de oameni pe care ii iei in ras sau chiar ii dispretuiesti. Gen ai o dezamagire mare si nu-ti mai permiti luxul de a o da in bara. Asa ca cobori stacheta si zici: macar sa fie ceva decat deloc. Cel putin nu mai imi pasa.
Poate am deraiat putin de la subiect, insa am vrut sa subliniez cat de usor oamenii ajung sa uite directia lor reala si sufleteasca.
Revenind la reguli si exceptii, nu e asa ca de cele mai multe ori exceptiile ne sar in ochi? Unicitatea lor ne imbie sa ne dorim si noi asta. De ce sa credem ca noi suntem blocati intr-o norma? De ce sa ne imaginam un scenariu tipic si neinteresant?
Noi suntem scenaristii propriei noastre vieti, asa ca oare are sens sa copiem?
Sincer, daca privim din aceasta perspectiva, categoric nu.
Plus ca e palpitant, captivant si minunat sa iti scrii cartea vietii si cu fiecare noua fila sa inveti mereu cate ceva, din greseli, dar si din reusite. In toate astea insa sa nu uiti sa iubesti frumos pe toti cei din jur. Si nu numai. Pentru ca puterea binelui si a iubirii poate trece peste orice granita!